Ghid practic pentru studenți, cadre didactice, personal administrativ și voluntari
15 octombrie — Ziua Internațională a Bastonului Alb
Ziua Internațională a Bastonului Alb oferă un prilej de a discuta despre autonomia persoanelor nevăzătoare sau cu vedere slabă și despre barierele pe care le întâlnesc în activitățile cotidiene. În universitate, aceste bariere pot apărea într-un material de curs inaccesibil, într-o indicație oferită exclusiv prin gesturi, într-un obiect lăsat pe culoarul de trecere sau într-un ajutor oferit fără acord.
Bastonul alb este un instrument de orientare și mobilitate. Folosirea lui nu înseamnă că persoana are nevoie permanent de însoțitor și nici că trebuie ajutată în orice situație. Un student poate parcurge singur un traseu cunoscut și poate solicita indicații atunci când intră pentru prima dată într-o clădire.
Centrul pentru Studenți cu Dizabilități propune acest ghid pentru situațiile obișnuite din viața universitară: întâlnirea cu un coleg, deplasarea către o sală, participarea la un seminar, accesul la informațiile administrative sau susținerea unui examen.
Recomandările pornesc de la o regulă simplă: întreabă înainte să ajuți și respectă răspunsul primit.
CE TREBUIE SĂ ȘTIM DESPRE DIZABILITATEA DE VEDERE
Persoanele cu dizabilități de vedere nu percep toate lumea în același mod. Unele nu văd deloc. Altele disting lumină, umbre, culori, forme, mișcare sau anumite detalii. Dificultățile pot privi citirea, recunoașterea fețelor, perceperea contrastului ori orientarea într-un spațiu.
O persoană poate citi un text mărit și, în același timp, poate avea dificultăți de deplasare într-un loc necunoscut. O alta se poate orienta independent pe un traseu familiar, dar nu poate citi un anunț afișat pe ușa unei săli.
Expresia „vedere slabă”, folosită în acest ghid, se referă la vederea redusă care continuă să producă dificultăți în activitățile cotidiene, inclusiv atunci când persoana folosește ochelari sau alte mijloace de corecție.
Dizabilitatea de vedere nu este întotdeauna vizibilă. Nu poate fi evaluată după aspectul ochilor, purtarea ochelarilor, folosirea telefonului sau prezența bastonului alb. Nu toate persoanele nevăzătoare ori cu vedere slabă folosesc aceleași echipamente.
Sprijinul potrivit depinde de persoană, de activitate și de mediu. Preferințele nu trebuie presupuse, ci discutate.
CELE ȘAPTE REGULI DE BAZĂ
-
VORBEȘTE DIRECT CU PERSOANA
Când discuți cu un student nevăzător sau cu vedere slabă, adresează-i direct întrebările care îl privesc. Dacă este însoțit, însoțitorul nu devine automat interlocutorul tău.
La secretariat, întreabă studentul ce document îi este necesar. La bibliotecă, discută cu el despre materialul căutat. În timpul unei activități didactice, solicită-i direct opinia sau răspunsul.
În loc de „Ce document îi trebuie?”, adresat însoțitorului, spune „Ce document îți trebuie?” sau folosește forma de adresare potrivită situației.
Vorbește pe un ton obișnuit. Dizabilitatea de vedere nu presupune automat o dificultate de auz, astfel că nu este necesar să ridici vocea.
Dacă sunt mai multe persoane în apropiere, folosește numele studentului, atunci când îl cunoști, pentru a clarifica cui te adresezi. Evită să te bazezi exclusiv pe privire, pe o înclinare a capului sau pe un gest.
Într-un proiect de grup, include studentul în discuții, în împărțirea sarcinilor și în luarea deciziilor. Nu decide în locul lui că o activitate este prea dificilă și nu îi atribui automat un rol secundar.
Întrebările despre sprijinul necesar pot fi utile. Întrebările despre diagnostic sau istoricul medical sunt personale și nu trebuie adresate din simplă curiozitate ori în fața altor persoane.
-
PREZINTĂ-TE ȘI SPUNE-ȚI NUMELE
Când începi o conversație, salută și identifică-te. O formulare scurtă este suficientă:
„Bună, Ana! Sunt Maria, colega ta de la seminar.”
Nu presupune că persoana îți va recunoaște vocea, chiar dacă v-ați mai întâlnit. Zgomotul din jur, numărul de interlocutori sau timpul trecut de la ultima întâlnire pot face identificarea mai dificilă.
Evită formulele care transformă recunoașterea vocii într-un test, precum „Ghici cine sunt!”. Spunându-ți numele, îi oferi persoanei informația necesară pentru a participa firesc la conversație.
Într-o discuție de grup, este util ca participanții să se identifice atunci când iau cuvântul, mai ales dacă vocile nu sunt familiare:
„Sunt Andrei. Aș vrea să propun o altă variantă pentru proiect.”
Anunță și când pleci. Dacă te îndepărtezi fără să spui nimic, persoana poate continua să îți vorbească fără să știe că nu mai ești acolo.
Poți spune: „Ana, eu plec acum. Ne vedem mâine!” sau „Mă duc până la recepție și revin.”
-
ÎNTREABĂ DACĂ ESTE NEVOIE DE AJUTOR ȘI CUM ÎL POȚI OFERI
Prezența bastonului alb, a unui câine-ghid sau a unui dispozitiv de mărire nu înseamnă că persoana are nevoie de intervenția ta.
Începe cu o întrebare:
„Ai nevoie de ajutor?”
Dacă răspunsul este afirmativ, întreabă:
„Cum preferi să te ajut?”
Așteaptă răspunsul înainte să acționezi. Uneori sunt suficiente câteva indicații verbale. Alteori, persoana poate solicita ghidaj, citirea unui anunț sau ajutor pentru identificarea unui obiect.
Nu presupune scopul deplasării. O persoană aflată lângă o trecere de pietoni poate aștepta pe cineva, nu neapărat să traverseze. Un student care se oprește pe un coridor poate verifica o informație, fără să fie dezorientat.
Oferă sprijinul cerut, fără să preiei întreaga activitate. Dacă studentul îți solicită citirea unui formular, nu înseamnă că dorește să îl completezi în locul lui.
Exemple de întrebări potrivite:
„Vrei să îți citesc anunțul de pe ușă?”
„Ai nevoie de indicații până la sala de seminar?”
„Vrei să te anunț când sosește autobuzul?”
„În ce format preferi să primești materialul?”
Preferințele pot varia de la o situație la alta. Faptul că persoana a acceptat ajutorul anterior nu înseamnă că îl dorește și acum.
-
NU APUCA ȘI NU DEPLASA PERSOANA FĂRĂ ACORD
Nu trage persoana de braț, nu o împinge de la spate și nu încerca să o conduci luându-i bastonul. Contactul fizic neașteptat poate produce dezorientare sau disconfort.
Dacă persoana dorește să fie ghidată, întreabă:
„Vrei să îți ofer brațul?”
În tehnica obișnuită de ghidaj, persoana ghidată ține brațul ghidului, de regulă deasupra cotului, iar ghidul merge ușor înainte. Respectă însă modul de ghidare preferat și stabilit împreună.
Mergi într-un ritm confortabil și anunță din timp schimbările relevante ale traseului.
La scări, spune dacă urcați sau coborâți. Anunță prima și ultima treaptă și indică poziția balustradei. Nu grăbi persoana și nu încerca să o ridici de brațe.
Înaintea unui pasaj îngust, explică faptul că spațiul se restrânge și adaptați deplasarea conform modului de ghidare convenit.
Când ajungeți la un scaun, descrie poziția și orientarea lui. Dacă persoana dorește, o poți ajuta să localizeze spătarul. Las-o să se așeze singură.
La încheierea deplasării, explică unde ați ajuns:
„Suntem la intrarea în bibliotecă. Ușa este în fața ta, iar recepția se află la aproximativ trei metri, pe dreapta.”
Nu pleca fără să anunți și nu lăsa persoana într-un loc necunoscut fără informațiile de orientare de care are nevoie.
-
OFERĂ INDICAȚII VERBALE CLARE
Expresii precum „acolo”, „dincolo” sau „după ușa aceea” pot fi insuficiente dacă informația se bazează pe un gest ori pe un reper care nu poate fi identificat vizual.
Folosește direcții, distanțe aproximative și repere concrete. Precizează stânga și dreapta din perspectiva persoanei căreia îi vorbești.
În loc de „Documentul este acolo”, spune:
„Documentul este pe masa din stânga ta.”
În loc de „Secretariatul este după ușa aceea”, spune:
„Mergi aproximativ cinci metri înainte, apoi faci la stânga. Secretariatul este prima ușă de pe dreapta.”
Pentru un traseu mai lung, oferă instrucțiunile pe etape. Verifică dacă explicația este suficientă înainte să adaugi alte detalii.
Când semnalezi un pericol, numește-l și indică poziția lui:
„Atenție, la aproximativ doi pași în fața ta este un cablu pe podea.”
Un simplu „Ai grijă!” nu precizează ce trebuie evitat.
În timpul cursurilor și seminarelor, verbalizează informațiile relevante scrise pe tablă sau proiectate pe ecran. Dacă explici un grafic, descrie ce reprezintă și ce relație trebuie observată. Evită explicațiile care se bazează exclusiv pe „aici”, „acesta” sau „vedeți săgeata”.
Nu este necesar să descrii fiecare detaliu din încăpere. Oferă informația relevantă pentru activitate și întreabă dacă persoana dorește explicații suplimentare.
-
RESPECTĂ BASTONUL ALB, ECHIPAMENTELE ASISTIVE ȘI CÂINELE-GHID
Bastonul alb și echipamentele asistive sunt folosite pentru orientare, mobilitate și acces la informație. Nu le lua, nu le muta și nu le atinge fără acord.
Nu trage de baston pentru a indica o direcție și nu îl îndepărta din locul în care persoana l-a așezat. Dacă observi că un obiect încurcă trecerea, spune acest lucru și stabiliți împreună unde poate fi mutat.
Aceeași regulă se aplică telefonului, laptopului, dispozitivelor de mărire, afișajelor Braille și obiectelor personale. Nu modifica setările și nu reorganiza lucrurile presupunând că astfel ajuți.
Când câinele-ghid lucrează:
- Nu îl mângâia și nu încerca să îi atragi atenția.
- Nu îl chema și nu îi oferi hrană.
- Nu îi atinge hamul și nu încerca să îl conduci.
- Adresează-te persoanei, nu câinelui.
- Nu bloca traseul echipei formate din persoană și câine.
Dacă dorești să interacționezi cu animalul, cere mai întâi permisiunea și acceptă un eventual refuz. Distragerea câinelui poate afecta activitatea de ghidare.
Persoana și câinele-ghid lucrează împreună. Câinele nu stabilește singur destinația și nu înlocuiește deciziile persoanei privind deplasarea.
-
RESPECTĂ AUTONOMIA, INCLUSIV REFUZUL AJUTORULUI
„Nu, mulțumesc” este un răspuns suficient. Persoana nu trebuie să își justifice refuzul sau să demonstreze că se poate descurca singură.
Poți răspunde simplu: „În regulă.” Lasă-i spațiu să își continue activitatea.
Nu insista, nu o urma pentru a o supraveghea și nu interveni în ceea ce face doar pentru că tu ai proceda altfel. Persoanele pot folosi modalități diferite de a găsi un obiect, de a citi, de a se orienta sau de a organiza o sarcină.
Respectarea autonomiei include și dreptul de a participa la activități sociale și academice. Invită colegul la întâlniri, proiecte, excursii sau evenimente. Nu decide în locul lui că o activitate este prea dificilă ori că „oricum nu poate vedea”.
Întreabă ce condiții ar permite participarea și discutați soluțiile necesare.
Situațiile de pericol imediat sunt distincte de interacțiunile obișnuite. Dacă observi un risc iminent de accident, avertizează concret și intervino cât este necesar pentru prevenirea lui. Această excepție nu justifică preluarea controlului asupra deplasării unei persoane în situații fără pericol imediat.
CUM APLICĂM ACESTE RECOMANDĂRI ÎN VIAȚA UNIVERSITARĂ
La cursuri și seminare
Cadrele didactice pot oferi materialele în avans, în format electronic accesibil, pot verbaliza informațiile scrise pe tablă și pot descrie imaginile sau graficele relevante.
Documentele trebuie să aibă text selectabil și o structură clară, cu titluri și subtitluri. O scanare salvată ca PDF nu este automat accesibilă. Nici introducerea unei fotografii într-un document Word nu transformă textul din fotografie în text accesibil.
Imaginile care transmit informații trebuie însoțite de descrieri text potrivite. Informația nu trebuie transmisă exclusiv prin culoare.
În proiectele de grup
Alegeți documente și aplicații pe care toți membrii le pot utiliza. Discutați împărțirea sarcinilor cu studentul, fără să presupuneți ce poate sau nu poate face.
Când analizați o imagine, o schemă sau o prezentare, explicați verbal informația relevantă pentru discuție.
La secretariat și la bibliotecă
Adresați-vă direct studentului și explicați clar pașii de urmat. Verificați dacă formularele și instrucțiunile sunt disponibile într-un format accesibil.
Nu presupuneți că studentul nu poate completa un formular, semna sau utiliza un dispozitiv. Întrebați dacă este nevoie de sprijin și ce anume ar fi util.
Pe holuri și în săli
Păstrați traseele de circulație libere. Ghiozdanele, cablurile, cutiile și scaunele lăsate pe culoar pot deveni obstacole.
Anunțați reorganizarea mobilierului. Nu mutați obiectele personale ale studentului fără să îl informați.
La evenimente și activități sociale
Invitați colegul și oferiți informații concrete despre loc, program și activități. Întrebați ce condiții de acces sau adaptări sunt necesare.
Nu decideți în locul lui că o excursie, un atelier ori un eveniment nu i s-ar potrivi.
ÎNTREBĂRI FRECVENTE
Ce fac dacă nu știu cum să ajut?
Întreabă direct: „Cum preferi să te ajut?”. Nu trebuie să ghicești și nici să cunoști dinainte toate modalitățile de sprijin.
Ce fac dacă persoana refuză ajutorul?
Respectă refuzul. Nu insista și nu cere justificări.
Pot să ating persoana pentru a-i atrage atenția?
Încearcă mai întâi să i te adresezi verbal. Folosește-i numele dacă îl cunoști și evită contactul fizic neașteptat.
Trebuie să descriu tot ce se află în jur?
Nu. Descrie informațiile relevante pentru activitate și orientare. Întreabă dacă sunt necesare alte detalii.
Este în regulă să întreb despre dizabilitate?
Întrebările despre sprijinul necesar sunt potrivite atunci când au legătură cu activitatea. Diagnosticul și istoricul medical sunt informații personale. Persoana decide dacă dorește să le discute.
Dacă am greșit în interacțiune, ce fac?
Recunoaște pe scurt greșeala, corectează comportamentul și continuă conversația. Ascultă explicația persoanei, fără să îi ceri să te liniștească în legătură cu intențiile tale.
UN COLEG, ÎNAINTE DE TOATE
Un student nevăzător sau cu vedere slabă participă la viața universitară cu propriile interese, competențe, preferințe și obiective. Dizabilitatea de vedere nu justifică luarea deciziilor în locul lui și nici excluderea din activități.
Înainte să intervii, întreabă. Când persoana îți spune ce îi este util, ascultă. Când refuză ajutorul, respectă decizia.
SURSE ȘI RESURSE PENTRU APROFUNDARE
- Centrul pentru Studenți cu Dizabilități UBB — Ghid de bune practici în interacțiunea cu un student cu dizabilitate vizuală:
https://bsd.centre.ubbcluj.ro/ghid-de-bune-practici-in-interactiunea-cu-un-student-cu-dizabilitate-vizuala/ - RNIB — Recomandări pentru sprijinirea persoanelor nevăzătoare sau cu vedere redusă:
https://www.rnib.org.uk/get-involved/volunteer/helping-you-help-others/ - RNIB — Ghidarea unei persoane nevăzătoare sau cu vedere redusă:
https://www.rnib.org.uk/living-with-sight-loss/supporting-others/guiding-a-blind-or-partially-sighted-person/ - RNIB — Accesibilizarea comunicării și a mediului:
https://www.rnib.org.uk/living-with-sight-loss/supporting-others/making-communication-and-environments-accessible/ - Guide Dogs for the Blind — Recomandări privind interacțiunea cu câinii-ghid:
https://www.guidedogs.com/resources/guide-dog-etiquette - W3C Web Accessibility Initiative — Texte alternative pentru imagini:
https://www.w3.org/WAI/tutorials/images/
